khelonium » life

Aroganta

khelo — Fri, 18 Dec 2009 07:44:43 +0000

ii destul ca vreau sa scriu despre aroganta ca sa ma fac inteles. Un destept care face ceva pentru ‘binele oamenilor’ , sau unu care scrie despre asta , aproape la fel . ptiu.

Cum mi-am amintit de mine

khelo — Fri, 05 Jun 2009 11:33:16 +0000

“Un nou scriitor talentat
Andrei Andreevici a inventat o astfel de povestire: într-un castel vechi trăia un prinţ, care era un beţiv parşiv. Dar nevasta acestui prinţ, din contra, nu bea nici măcar ceai, bea doar apă şi lapte. Iar soţul ei bea vodcă şi vin, lapte nu bea. Dar şi nevastă-sa, la drept vorbind, tot bea vodcă, însă pe-ascuns. Dar soţul ei era un nesimţit şi nu se ascundea. “Nu beau lapte, dar vodcă beau!”, zicea el întotdeauna. Iar nevastă-sa scotea încetişor de sub şorţ sticluţa şi gîl-gîl-gîl, deci, bea. Bărbatu-său, prinţul, zice: “Dă-mi şi mie”. Iar nevastă-sa, prinţesa, zice: “Nu, nici mie nu-mi ajunge. Hiu!” – “Ei, tu, – zice prinţul, – ledyo!” Şi, cu aceste cuvinte, hopa cu nevasta de podea! Nevasta şi-a stîlcit toată mecla, stă întinsă pe podea şi plînge. Iar prinţul s-a înfăşurat în manta şi s-a dus în turnul său, unde avea o cuşcă. El, să vezi, creştea acolo găini. Iată că a ajuns prinţul în turn, iar găinile ţipă, cer de mîncare. O găină chiar a început să zbiere. “Bă, – zice prinţul – , şantoclior! Linişte, pînă nu ţi-am dat peste dinţi!” Găina nu înţelege cuvintele şi zbiară mai departe. înseamnă, deci, că găina face gălăgie în turn, prinţul, deci, înjură de mamă, nevastă-sa stă întinsă pe podea, într-un cuvînt – mare tămbălău.
Iată ce povestire a născocit Andrei Andreevici. Şi după povestirea asta deja poţi să spui că Andrei Andreevici e un mare talent. Andrei Andreevici e un om foarte deştept, foarte deştept şi foarte bun!”

Mai multe proze scurte despre Daniil Harms.

cum trece timpul , sau cum sta?

khelo — Sun, 10 May 2009 21:23:41 +0000

Mm, weekendul asta am incercat sa fac una alta si nu am reusit mare lucru , nici jumatate din ce mi-am propus. Macar am mai pus cate un post si pe ceai si pe mancare chinezeasca.

Ma gandesc ca atunci cand aveam timp ma jucam pe calculator. Acuma sunt prins de lucrurile pe care le-am ales si oamenii care au venit odata cu ele.

Prins in ele nu am timp de mine, si parca stau si astept. Ma uit cum trec lucrurile si imi amintesc cum erau. Mai demult nu era nevoie sa fim mai buni sau mai rai, eram asa cum eram. Odata ce am crescut , am devenit mai buni , mai “de treaba”. Apoi , cand bunatatea a disparut , si ne-am dat fata in fata cu viata,am devenit mai politicosi. Cand si politetea o sa dispara o sa devenim niste bestii , aia de care ne era frica cand eram mici.

Ah si nu zi ca aberez. Aminteste-ti de cate ori te-ai intalnit pe strada si ai discutat superficial cu un prieten ( o cunostinta acum) si discutia s-a terminat cu “ar trebui sa ne mai intalnim”. Acum adu-ti aminte cand ti-a parut rau ultima data. . Acum ma gandesc ca nu avem ce face , asa merg lucrurile , inainte sau inapoi.

In alta ordine de idei , azi am citit prima poezie care mi-a placut. Se termina asa:

îşi şterg buzele umede cu batista
şi le este foarte, foarte ruşine.

Chiar mi-a placut. Nu vreau sa dau numele ca ajunge google-u la mine si nu is destul de demn sau tare-n-gura sa povestec despre asta cu marii iubitori de poezie sau cine stie ce oameni culti si cititi.

Update:

Poezia se gaseste aici.