“Un nou scriitor talentat
Andrei Andreevici a inventat o astfel de povestire: într-un castel vechi trăia un prinţ, care era un beţiv parşiv. Dar nevasta acestui prinţ, din contra, nu bea nici măcar ceai, bea doar apă şi lapte. Iar soţul ei bea vodcă şi vin, lapte nu bea. Dar şi nevastă-sa, la drept vorbind, tot bea vodcă, însă pe-ascuns. Dar soţul ei era un nesimţit şi nu se ascundea. “Nu beau lapte, dar vodcă beau!”, zicea el întotdeauna. Iar nevastă-sa scotea încetişor de sub şorţ sticluţa şi gîl-gîl-gîl, deci, bea. Bărbatu-său, prinţul, zice: “Dă-mi şi mie”. Iar nevastă-sa, prinţesa, zice: “Nu, nici mie nu-mi ajunge. Hiu!” – “Ei, tu, – zice prinţul, – ledyo!” Şi, cu aceste cuvinte, hopa cu nevasta de podea! Nevasta şi-a stîlcit toată mecla, stă întinsă pe podea şi plînge. Iar prinţul s-a înfăşurat în manta şi s-a dus în turnul său, unde avea o cuşcă. El, să vezi, creştea acolo găini. Iată că a ajuns prinţul în turn, iar găinile ţipă, cer de mîncare. O găină chiar a început să zbiere. “Bă, – zice prinţul – , şantoclior! Linişte, pînă nu ţi-am dat peste dinţi!” Găina nu înţelege cuvintele şi zbiară mai departe. înseamnă, deci, că găina face gălăgie în turn, prinţul, deci, înjură de mamă, nevastă-sa stă întinsă pe podea, într-un cuvînt – mare tămbălău.
Iată ce povestire a născocit Andrei Andreevici. Şi după povestirea asta deja poţi să spui că Andrei Andreevici e un mare talent. Andrei Andreevici e un om foarte deştept, foarte deştept şi foarte bun!”

Mai multe proze scurte despre  Daniil Harms.