Ma gandesc  ca atunci cand aveam timp ma jucam pe calculator.  Acuma sunt prins de lucrurile  pe care le-am ales si oamenii care au venit odata cu ele.

Prins in ele nu am timp de mine,  si parca stau si astept.  Ma uit cum trec lucrurile si imi amintesc cum erau.  Mai demult nu era nevoie sa fim mai buni sau mai rai, eram asa cum eram.  Odata ce am crescut , am devenit mai buni , mai “de treaba”. Apoi , cand bunatatea a disparut  , si ne-am dat fata in fata cu viata,am devenit mai politicosi.  Cand si politetea o sa dispara o sa devenim niste bestii , aia de care ne era frica cand eram mici.

Ah si  nu zi ca aberez. Aminteste-ti de cate ori te-ai  intalnit pe strada si ai discutat superficial cu un prieten ( o cunostinta acum)   si discutia s-a terminat cu “ar trebui sa ne mai intalnim”. Acum adu-ti aminte cand ti-a parut rau ultima data. .  Acum ma gandesc ca nu avem ce face , asa merg lucrurile , inainte sau inapoi.

In alta ordine de idei ,  azi am citit prima poezie care mi-a placut. Se termina asa:

îşi şterg buzele umede cu batista
şi le este foarte, foarte ruşine.

Chiar mi-a placut. Nu vreau sa dau numele ca ajunge google-u la mine si nu is destul de demn sau tare-n-gura sa povestec despre asta cu marii iubitori de poezie sau cine stie ce oameni culti si cititi.

Update:

Poezia  se gaseste aici.